DZeul B.

Aceste slove fost-au scrise întru preamărirea DZeului B, ca să hie mărturie, căci de la moşii noştri ştim poveştile istea.
Naşterea şi copilăria
D-apoi dzeul aista, fost-au născutu înca mai-naintea de-ntunerecul cel mare, despre carele-au scrisa alţi învăţaţi. Vă leato 8300, Coconul B fost-au adusu de preamărita maica sa în faţa tătâne-su. Aista cân’ vădzutu-l-a, pornitu-s-au pe plânsu căci nimica şi niminea dintru întrega împărăţie nu audzise ori vădzuse aşa coconu urâtu cu păru mare. D-apoi tătâne-su chemă dzodierii cei învăţaţii şi vracii palatului ca să deie de capu nenorocirei isteia mari de cădzuse pre ei. Pus-au fostu Coconul să beie apă neîncepută şi să mânce pâine nesfărşită, doară ori scăpa de blăstemu. Căci aşa gândeau moşii lui: cum putea-vom noi a trimite pre pământu aşa pletosu cu cosiţele celea? Râdea-vor şi behăitoarele şi cotcodăcitoarele de noi dzeii că n-am fostu în stare să plămădimu un dzeu spânu ca toţi dzeii. D-apoi Coconul nostru nici că îi păsa de trebile istea şi colinda cele dealuri ca un mândzu. Şi colea săgeta doauă paseri, colea vreun căprior căci lucru năvădzutu era la coconul aista de creştea într-un anu cât alţii în şepte. Ş-apoi moşii lui prins-au a se deprinde cu urâţenia hisău şi nici moşu’ ăl mare nu mai întreba de un’e ieşit-au Coconu aşa negriciosu şi cu cosiţele celea negre şi bogate taman ca spicele de grâu pre cele dealuri. Învăţatu-s-au feţele domneşti cu apucăturile Coconului, căci tare îî mai plăcea DZeului B să se dzbânţuiască prin crânguri şi pe la ospeţele cele mari dzeieşti. Un’e toţi dzeii erau aşedzaţi şi vorbeau cuminte de cele ploi ce trebuie trimise pre pământu ori cele focuri să prăpădească vreun satu, Dzeul B nitam nisam iute se scula şi începea a se dzbânţui mai ceva ca o capră pre cele table roşite. Multi gândeau că întregu nu pare a hi ori că nişte friguri din cele tartaruri puneau mâna pre el, dară nu multu mai era pâna ce Coconul împlinea 14 primăveri şi era trimisu pre pămantu.

poze de la “cititorul anului 2009″

Dupa cum am promis, iata pozele. daca vreti sa vedeti mai multe, accesati pagina bcub, sectiunea evenimente

Cititorul anului 2009

Pasesc pentru cateva minute afara din cabinet ca sa va povestesc despre faptul ca astazi, in urma unei ceremonii tinute in cadrul “Zilelor Bibliotecii” mi-a fost acordat premiul “Cititorul anului 2009″ de catre Biblioteca Centrala Universitara. Recunosc ca ma simt onorata si ca m-a impresionat ceremonia. Imi propusesem un discurs pe care l-am uitat in momentul in care am pasit pe scena. (Am scos-o pana la urma la capat fara sa ma balbai sau sa fiu incoerenta). Nu mai castigasem niciodata ceva intr-un cadru asa oficial si inca sunt impresionata. Am facut o multime de poze,am primit flori, carti, am luat parte la un cocktail alaturi personalitati importante din domeniu si nu numai, am dat interviuri, am cunoscut oameni noi si foarte interesanti si am vazut biblioteca altfel decat o stiam.
In final as vrea sa dedic acest premiu Anei pentru ca sunt convinsa ca il merita cel putin la fel de mult ca mine.

Pentru Bobocik

Bobocik ne-a scris:
Vai! Am citit postul de mai sus, ala cu reclamele si sunt de-a dreptul indignata! Adica e cineva care nu are alceva mai bun de facut in viata decat sa analizeze reclame la televizor si sas-i mai faca si probleme din asta! Cand viata adevarata iti confera atatea multitudini de trairi si sentimente… dar ce poti sa mai zici… Uite, eu, draga Andreea, am o problema adevarata si iti scriu tie ca unui suflet care poate sa ma inteleaga cu adevarat: ieri s-au implinit 3 saptamani de cand m-am despartit de Mugurel ( nu e numele lui real, asa il alintam eu in timp ce el imi spunea Bobocik); ti-as descrie gama de sentimente care le traiesc de trei saptamani incoace, de la cumplita dezamagire la cea mai neagra deznadejde; zilele cand suflarea otravita a geloziei se ingemana cu firava speranta…dar nu-i nevoe de asta, ca tu esi fata empatiac si ma intelegi; crezi ca ar trebui sa ascult melodia noastra ca suport mai usor?
Iti multumesc anticipat pentru raspuns,
Te pup,
Bobocik
Draga mea Bobocik, m-ar ajuta enorm daca as putea sa stiu motivele pt care tu si Mugurel ati hotarat sa nu mai mergeti pe acelasi drum.
De ce viata a hotarat ca voi sa mergeti fiecare pe calea sa? Pur si simplu lucrurile acestea crude se intampla, si ce e cel mai rau e ca li-se intampla acelora dintre noi care sunt cei mai sensibili si mai inocenti, aceia care sunt ca niste mielusei in fata vicisitudinilor vietii.
Revenind, iti inteleg sentimentele, dar nu te descuraja. Gelozia nu e e solutia! Cand il vezi pe strada cu altcineva, treci pe partea cealalta. Il vezi in restaurant, ia-ti mancare la pachet. Il vezi in metrou, mergi cu tramvaiul. Muta-te in alta tara! Schimba peisajul! Largeste-ti optiunile! (sunt tentata sa spun chiar “Zboara puiule, zboara!”).
Care este melodia voastra?
Eu iti recomand sa-i arunci toate lucrurile pe geam, sa-i inapoiezi toate cadourile pe care ti le-a facut (bine, daca nu sunt prea “pretioase” pentru tine. De exp toata lumea stie ca inele cu diamante, casele si masinile nu se inapoiaza, pt ca au o prea mare valoare sentimentala, dar te poti lipsi de felicitarile cu pisoi, maimutoii de plus si vreo pereche de blugi ).
Al doilea pas este sa-ti gasesti alt Mugurel! Bobocik, stiu ca acum e toamna, dar o sa vezi ca o sa vina si primavera si atunci o sa fie numai Mugurel-i peste tot. Deci, Bobocik fii barbata! (prin asta nu inteleg sa-ti faci operatie de schimbare de sex, e doar asa un mod de a spune).

Pentru Raskolnikova

Raskolnikova ne-a scris:
Ma enerveaza oamenii cu vieti perfecte,cu prieteni funny si gata de distractie oricand,cei care pana la 20 de ani au vizitat toata Europa,care sunt autotsufiecienti si eficienti,care sunt afaceristi de mici si care vor deveni CEO pana la 30 de ani.Dar ce e mai grav e ca ma frustreaza emotional impiedicandu-ma sa-mi desfasor activitatile cotidiene,patetice de altfel in comparatie cu vietile lor spectaculoase.
In ultimul timp am ajuns sa exist nu sa traiesc si chiar mi-am pierdut pretiosul mojo si cred ca pana si Mitisor,pisica mea,are o viata mai buna decat a mea.Normal,ea nu se gandeste cum sa prosteasca un fraier ca s-o scoata in oras.
Urasc cuplurile care tin sa-si afiseze tandretea in public in orice moment al zilei,care se tin de mana si se plimba impreuna pe sub luminitele de Craciun sau care isi fac cadouri unul altuia de Valentine’s Day.Imi vine sa-i asasinez pe loc.
Seara trecuta am avut un mic moment de victorie pt ca am stat o ora la metrou ca sa urmaresc o cearta intre doi porumbei care avea toate sansele sa degenereze.Din pacate nu am mai apucat deznodamantul pt ca riscam sa pierd ultimul metrou spre casa,dar imi place sa cred ca si-au dat cateva perechi de palme inainte sa se desparta definitiv.
Acum ca ti-am expus o parte din problemele mele,ce ma sfatuiesti?Pt ca tu esti ca un fel de sexolog Bebe feminin,nu?Asa ca te rog sa nu te dezici si sa-mi raspunzi cat mai practic,bineinteles in urma unei psihanalize personalizate bazata pe principiile freudiene.
Astept,sper ca nu prea mult pt ca am o problema cu rabdarea,la mine lipseste cu desavarsire.

Draga mea Raskolnikova, inainte de toate, te felicit pentru nume. Te sfatuiesc totusi sa nu alegi metoda Raskolnikov pentru probleme tale (nu de alta, dar ai vazut ca idea e ca dupa crima vine si pedeapsa).
Revenind, prima ta problema e ca esti invidioasa pe succesul altora. Perfect normal, e nedrept ca altii sa se fi nascut afaceristi de mici, iar tu sa fii luata la mustata de Mitisor. Daca o luam pe calea religioasa, e cam grav. Tre sa faci penitente. Unele site-uri ar recomanda sa te freci cu biblia imbracata in piele de capra. Temeinic! Ca sa iasa necuratul invidiei! Eu sunt mai putin drastica (pielea de capra banuiesc ca e cam aspra asa). Zic sa freci obiectele invidiei cu ceapa ca sa nu ti-se mai para asa atragatoare si deci sa nu-le mai invidiezi. Ti –se pare ca vecinul de la 3 are o viata amoroasa mai buna? Urmareste-l in tramvai si freaca discret o ceapa de el. Ai sa vezi cat de singur se va simti. (Daca incep oamenii sa se uite ciudat la tine, coboara si fugi).
Pentru restul, alea nu sunt probleme, toate ti-se trag de la invidie. Dar stai linistita, pt colegele de clasa din liceu poti oricand sa angajezi un gigolo (o sa vezi cum crapa de ciuda ca tu ai gasit unul fara burta si chelie). Problema asta cu tipii, poate ai farmece facute. Gandeste-te daca nu cumva ai baut niste apa neinceputa in vreo coaja de nuca.
Sper ca ti-am fost de ajutor. Oricand mai ai nevoie , ma gasesti aici. Mangaie-l pe Mitisor din partea mea.

Cabinetul psiho…consiliere si solutii pentru problemele dumneavoastra

Vorbeam astazi cu niste prietene despre faptul ca fizionomia mea este pur si simplu aceea a unei persoane empatice.
De exp: eram in metrou si o doamna a inceput sa-mi povesteasca despre faptul ca e nemultumita de kosmodisk. Am empatizat, mai ales pt ca fiica ei divortase si ea lucrase in circ. Eu, cu bunicii in circ si mama acrobat, am empatizat, bineinteles.
Mai apoi(adica ieri), un domn a vrut sa-mi vanda un laptop la Piata Unirii. Mi-a spus ca a fost securist si ca cei de la PRM i-au zis ca nu poate sa candideze la presedintie pentru ca a fost securist. Si el, proaspat intors din America a vrut sa candideze din partea Partidului Dacilor. Acuma sa va zic eu cum e cu dacii acestia, din ce mi-a explicat el in romano-americana. Mai intai m-a intrebat daca vorbesc engleza, eu raspund , si el ma intreaba apoi daca vorbesc, adica daca vorbesc (?!)(cam cum era la cursul de americana, unde nu prea erau clare conceptele mari, dar ni s-a explicat ca apocalipsa e sfarsitul lumii). Ma rog, dupa ce am depasit barierele lingvistice, a venit testul de matematica. Domnul zice ca stramosii nostri, dacii, erau in proportie de 86% si restul de………..aici trebuia sa completez eu. Mandra, am zis 14%(ca vorba aia, 4 ani de mate-info in Salajan, nu puteau sa fie complet inutili, asta pe langa avantajul de a invata sa injuri o jumatate de ora fara sa te repeti). El zambeste intelept si continua: exact! restul de 14% erau popoarele migratoare. Si popoarele migratoare au omorat 2000 de daci, stiti voi, si el s-a dus acuma si a zis ca e corect sa se dea dacilor ce este al dacilor, 86% si restul de ………exact!14%! sa fie celelalte partide migratoare, care sa fie multumite ca nu trebuie sa sacrifice 2000 de membrii. Dar totusi, nu ma intereseaza un laptop? Revenind, a dat-o pe engleza si a zis ca in urma raspunsului nefavorabil (ai naibii migratori, cum nu au vrut ei sa accepte cele ……..exact!14 procente! oferite cu marinimie, caci putea foarte bine sa le ceara 2000 de oameni si atunci sa fi vazut baie de sange), deci nu au vrut dom’le si atunci s-a dus la opozitie. Si Iliescu, pe care il stia practic de cand era mic (inca de atunci era ceva neregula , el a putut sa prevada asta), adica el a putut, nu? Deci ce are opozitia de nu-l lasa si pe el?(bine, detaliile de genul ca a ajuns cam tarziu si nu a mai reusit sa stranga semnaturile, i se pareau usor irelevante. De altfel e posibil sa nu fie nici din Partidul Dacilor, dar acuma sa nu fim fixisti) Intr-un final a venit metroul. Noi am plecat, a plecat si el. Avea o geanta unde banuiesc ca era halatul ala pe care il imbraca in magazine cand incepe sa strige :Scump doamna! Scump! Dincolo era mai ieftin! Dacii se rasucesc in mormant acuma!
Cum nu mi-am putut face patiserie cu kilogramele de faina de la somaj, imi fac cabinet. Deci inaugurez o rubrica noua. Daca aveti probleme acasa de genul: nu va merge razatoarea, v-a parasit iubita/iubitul, nu stiti tabla impartirii, orice practic, va rog sa-mi scrieti. Promit sa raspund si am sa va dau sfaturile din suflet. Daca nu va vor fi de folos, macar va veti fi descarcat. Astept problemele dumneavoastra chiar aici pe blog. Garantez seriozitate maxima.

Inainte si dupa. Istoria se repeta

Cand eram prin liceu am fumat pentru prima oara. Ieseam cu un tip care fuma si mi s-a parut logic sa fumez si eu, mai ales pentru ca in perioada aia incercam eu sa fiu mai putin ingenua si am zis a fac ceva radical. Asa ca am fumat prima mea tigara. El era un soi de bad boy, iar eu purtam parul impletit intr-o coada lunga pe spate, imi placeau limbile straine, citeam si-n metrou, imi faceam toate temele si eram sefa clasei. Dupa el, mi-am vopsit parul blond si am inceput sa port blugi stramti. Ce am invatat de aici? Oricat de cool ar fi, nu am sa fumez si, ca dupa chestiile neplacute am mereu nevoie de o schimbare.
In anul 2 de facultate am simtit ca fac lucrurile fara vreun scop pentru mine. Aveam bursa de pe urma anului intai si nu simteam ca e ceva ce pot face mai mult. Asa ca nu am mai venit. Ma duceam sa-mi iau bursa, treceam la vreo 2 optionale care imi placeau, mai mergeam la cate un curs pe ici pe colo(cred ca doar la unul am mers constant). Ce am invatat de aici? Ca oricat de aiurea ar sta lucrurile, eu nu am sa fumez. Si ca am nevoie mereu de mai mult. Cand imi ating scopul imi trebuie imediat un altul sau altfel se poate sa renunt si la ce am obtinut deja.
Anul asta am luat-o de la capat. Mi-am dat si luat toare restantele din prima, plus examenele de an. Mi-am scris licenta si am sustinut-o. Am mers la mare, singura, pentru prima oara. M-am indragostit de un tip. Acelasi gen, bad boy, arogant si indiferent. Fumeaza. Ce am sa fac dupa? Am sa-mi tund parul si am sa-mi fac suficient curaj sa o iau de la capat. Ce o sa invat de aici? Ca daca tot nu am fumat pana acum, nu are rost sa ma mai apuc.

Economia Chinei

Am zis ca am sa scriu din nou dupa ce intru la master ca sa va povestesc despre profii pe care ii am. Nu am ce sa va zic. Macar sa vorbim despre cum nu mai avem guvern (sunt sigura ca au existat prooroci care au zis despre asta de acum 3 ani). Despre tratatul de la Lisabona fost-au scrise articole inca dinainte de scrierea lui. Oricum ideea e ca treaba merge. M-am lasat de cola, m-am hotarat sa plec la o facultate care in mod convenabil te trimite un semestru in Australia(eu zic ca asta practic e semn. nu ca eu chiar as pleca, dar daca ar fi sa plec, acolo m-as duce). Mai am sa plec la Toscana.

Mea culpa!

Mie uneori mi-se spune Secu’. De ce, nu cred ca e prea greu, dar postul asta e despre cum vreau sa ma pocaiesc. Deci in urma unei greseli, fatale` pt cineva care ar avea pretentia de a se numi vreodata Secu’, cred ca e cazul sa urlu “MEA CULPA”. Dupa cum stiti, mersei eu la Bcu sa citesc pt master. Timp de un an de zile, anul trecut, m-am intalnit cu un tip. Uneori purta ochelari si tommy hilfiger, alteori nu purta ochelari. In datile cand purta ochelari, mi-se parea ca ar fi frate-su geaman, care e mai uratel si mai blond. In restul timpului, era chiar el, dragutel si mai brunetel. Ma gandeam mereu cum nu se pot avea unii ca fratii desi sunt frati. Nu puteam sa inteleg de ce nu vin si ei amandoi la biblioteca, doar nu sta unul in gara sa pazeasca bagajele cat e celalat la bcu sa invete? Cum insa viata are muulte surprize, iata ca printr-o intorsatura neasteptata, zana cea buna de la chei, ne da casete apropiate. Cine a coborat? Geamanul cu ochelari si parul blond, dupa ce ma uitai ca o schizofrenica la el, isi da ochelarii jos.Stupoare! era frate-su geaman cu paru’ mai brunet. Da, mie, Secu’ mi-a scapat asta, nu am crezut ca cei doi sunt numai unul. (deci avea dreptate dl Coja(profesorul de lingvistica), nu exista doi exista numai unu), nu credeam ca frate-su cu ochelari e el, dar fara ochelari. Nu am crezut ca el mai in lumina e mai blond ca el in lumina artificiala.
Cat despre alte chestii din seria ce a mai facut Andreea: am fost la somaj –cica am dreptul la 13 kg de faina si 5 de zahar. Nu e asa ca simti afacerea? Am pus parchet cu tata si cam atat, ca vorba aia, daca nu intru la comunicare, macar sa am o meserie sigura.

Multumesc

Venind de la Enescu azi, ma gandeam la cum tuseste lumea in pauzele in care se abtine sa nu aplaude. Ma gandeam si de ce nu mi-a placut Rahmaninov. Orchestra era aceeasi de ieri, dirijorul acelasi de ieri , ba chiar cu o decoratie in plus, totusi parca era ceva altfel, si nu faptul ca Sostakovici si Ceaikovski nu sunt Stravinski si Enescu, nu de asta.
Totusi nu despre asta vreau eu sa vorbesc. Cu riscul de a fi mai penibila decat sunt de obicei, postul acesta este unul prin care tin sa multumesc unui domn. Venind de la festival, am fost atacata de un betiv. Eu am reactionat foarte prost in sensul ca nu am reactionat. Tipul m-a prins de par, haine(nu pot pt moment sa intru in detalii pt ca sunt intr-o faza de negare) …si eu am clacat. Desi era doar 22:30 si eram intr-o zona ok, nu era nimeni in afara de masinile de pe strada. Am avut norocul ca cineva sa nu mai aiba tigari si sa iasa sa si-le cumpere, acest domn a fost cel care a intervenit si caruia tin sa-i multumesc. Intamplarea face sa stea cu mine pe strada si totusi sa nu ne fi cunoscut niciodata, desi suntem apropiati ca varsta. Nu va citit niciodat acest post si porbabil ca nu ne vom reintalni, cu toate astea as vrea sa-i multumesc pentru modul in care s-a comportat.
Daca un domn nu ar fi avut nevoie de tigari, daca nu s-ar fi dus sa si le ia la ora asta si daca nu ar fi intervenit, eu acum probabil ca zaceam pe undeva pt ca tipul era foarte violent si suparat ca i-am refuzat avansurile.
Totusi, inca o data,domnule, VA MULTUMESC!