Pentru Raskolnikova

Raskolnikova ne-a scris:
Ma enerveaza oamenii cu vieti perfecte,cu prieteni funny si gata de distractie oricand,cei care pana la 20 de ani au vizitat toata Europa,care sunt autotsufiecienti si eficienti,care sunt afaceristi de mici si care vor deveni CEO pana la 30 de ani.Dar ce e mai grav e ca ma frustreaza emotional impiedicandu-ma sa-mi desfasor activitatile cotidiene,patetice de altfel in comparatie cu vietile lor spectaculoase.
In ultimul timp am ajuns sa exist nu sa traiesc si chiar mi-am pierdut pretiosul mojo si cred ca pana si Mitisor,pisica mea,are o viata mai buna decat a mea.Normal,ea nu se gandeste cum sa prosteasca un fraier ca s-o scoata in oras.
Urasc cuplurile care tin sa-si afiseze tandretea in public in orice moment al zilei,care se tin de mana si se plimba impreuna pe sub luminitele de Craciun sau care isi fac cadouri unul altuia de Valentine’s Day.Imi vine sa-i asasinez pe loc.
Seara trecuta am avut un mic moment de victorie pt ca am stat o ora la metrou ca sa urmaresc o cearta intre doi porumbei care avea toate sansele sa degenereze.Din pacate nu am mai apucat deznodamantul pt ca riscam sa pierd ultimul metrou spre casa,dar imi place sa cred ca si-au dat cateva perechi de palme inainte sa se desparta definitiv.
Acum ca ti-am expus o parte din problemele mele,ce ma sfatuiesti?Pt ca tu esti ca un fel de sexolog Bebe feminin,nu?Asa ca te rog sa nu te dezici si sa-mi raspunzi cat mai practic,bineinteles in urma unei psihanalize personalizate bazata pe principiile freudiene.
Astept,sper ca nu prea mult pt ca am o problema cu rabdarea,la mine lipseste cu desavarsire.

Draga mea Raskolnikova, inainte de toate, te felicit pentru nume. Te sfatuiesc totusi sa nu alegi metoda Raskolnikov pentru probleme tale (nu de alta, dar ai vazut ca idea e ca dupa crima vine si pedeapsa).
Revenind, prima ta problema e ca esti invidioasa pe succesul altora. Perfect normal, e nedrept ca altii sa se fi nascut afaceristi de mici, iar tu sa fii luata la mustata de Mitisor. Daca o luam pe calea religioasa, e cam grav. Tre sa faci penitente. Unele site-uri ar recomanda sa te freci cu biblia imbracata in piele de capra. Temeinic! Ca sa iasa necuratul invidiei! Eu sunt mai putin drastica (pielea de capra banuiesc ca e cam aspra asa). Zic sa freci obiectele invidiei cu ceapa ca sa nu ti-se mai para asa atragatoare si deci sa nu-le mai invidiezi. Ti –se pare ca vecinul de la 3 are o viata amoroasa mai buna? Urmareste-l in tramvai si freaca discret o ceapa de el. Ai sa vezi cat de singur se va simti. (Daca incep oamenii sa se uite ciudat la tine, coboara si fugi).
Pentru restul, alea nu sunt probleme, toate ti-se trag de la invidie. Dar stai linistita, pt colegele de clasa din liceu poti oricand sa angajezi un gigolo (o sa vezi cum crapa de ciuda ca tu ai gasit unul fara burta si chelie). Problema asta cu tipii, poate ai farmece facute. Gandeste-te daca nu cumva ai baut niste apa neinceputa in vreo coaja de nuca.
Sper ca ti-am fost de ajutor. Oricand mai ai nevoie , ma gasesti aici. Mangaie-l pe Mitisor din partea mea.

Cabinetul psiho…consiliere si solutii pentru problemele dumneavoastra

Vorbeam astazi cu niste prietene despre faptul ca fizionomia mea este pur si simplu aceea a unei persoane empatice.
De exp: eram in metrou si o doamna a inceput sa-mi povesteasca despre faptul ca e nemultumita de kosmodisk. Am empatizat, mai ales pt ca fiica ei divortase si ea lucrase in circ. Eu, cu bunicii in circ si mama acrobat, am empatizat, bineinteles.
Mai apoi(adica ieri), un domn a vrut sa-mi vanda un laptop la Piata Unirii. Mi-a spus ca a fost securist si ca cei de la PRM i-au zis ca nu poate sa candideze la presedintie pentru ca a fost securist. Si el, proaspat intors din America a vrut sa candideze din partea Partidului Dacilor. Acuma sa va zic eu cum e cu dacii acestia, din ce mi-a explicat el in romano-americana. Mai intai m-a intrebat daca vorbesc engleza, eu raspund , si el ma intreaba apoi daca vorbesc, adica daca vorbesc (?!)(cam cum era la cursul de americana, unde nu prea erau clare conceptele mari, dar ni s-a explicat ca apocalipsa e sfarsitul lumii). Ma rog, dupa ce am depasit barierele lingvistice, a venit testul de matematica. Domnul zice ca stramosii nostri, dacii, erau in proportie de 86% si restul de………..aici trebuia sa completez eu. Mandra, am zis 14%(ca vorba aia, 4 ani de mate-info in Salajan, nu puteau sa fie complet inutili, asta pe langa avantajul de a invata sa injuri o jumatate de ora fara sa te repeti). El zambeste intelept si continua: exact! restul de 14% erau popoarele migratoare. Si popoarele migratoare au omorat 2000 de daci, stiti voi, si el s-a dus acuma si a zis ca e corect sa se dea dacilor ce este al dacilor, 86% si restul de ………exact!14%! sa fie celelalte partide migratoare, care sa fie multumite ca nu trebuie sa sacrifice 2000 de membrii. Dar totusi, nu ma intereseaza un laptop? Revenind, a dat-o pe engleza si a zis ca in urma raspunsului nefavorabil (ai naibii migratori, cum nu au vrut ei sa accepte cele ……..exact!14 procente! oferite cu marinimie, caci putea foarte bine sa le ceara 2000 de oameni si atunci sa fi vazut baie de sange), deci nu au vrut dom’le si atunci s-a dus la opozitie. Si Iliescu, pe care il stia practic de cand era mic (inca de atunci era ceva neregula , el a putut sa prevada asta), adica el a putut, nu? Deci ce are opozitia de nu-l lasa si pe el?(bine, detaliile de genul ca a ajuns cam tarziu si nu a mai reusit sa stranga semnaturile, i se pareau usor irelevante. De altfel e posibil sa nu fie nici din Partidul Dacilor, dar acuma sa nu fim fixisti) Intr-un final a venit metroul. Noi am plecat, a plecat si el. Avea o geanta unde banuiesc ca era halatul ala pe care il imbraca in magazine cand incepe sa strige :Scump doamna! Scump! Dincolo era mai ieftin! Dacii se rasucesc in mormant acuma!
Cum nu mi-am putut face patiserie cu kilogramele de faina de la somaj, imi fac cabinet. Deci inaugurez o rubrica noua. Daca aveti probleme acasa de genul: nu va merge razatoarea, v-a parasit iubita/iubitul, nu stiti tabla impartirii, orice practic, va rog sa-mi scrieti. Promit sa raspund si am sa va dau sfaturile din suflet. Daca nu va vor fi de folos, macar va veti fi descarcat. Astept problemele dumneavoastra chiar aici pe blog. Garantez seriozitate maxima.

Inainte si dupa. Istoria se repeta

Cand eram prin liceu am fumat pentru prima oara. Ieseam cu un tip care fuma si mi s-a parut logic sa fumez si eu, mai ales pentru ca in perioada aia incercam eu sa fiu mai putin ingenua si am zis a fac ceva radical. Asa ca am fumat prima mea tigara. El era un soi de bad boy, iar eu purtam parul impletit intr-o coada lunga pe spate, imi placeau limbile straine, citeam si-n metrou, imi faceam toate temele si eram sefa clasei. Dupa el, mi-am vopsit parul blond si am inceput sa port blugi stramti. Ce am invatat de aici? Oricat de cool ar fi, nu am sa fumez si, ca dupa chestiile neplacute am mereu nevoie de o schimbare.
In anul 2 de facultate am simtit ca fac lucrurile fara vreun scop pentru mine. Aveam bursa de pe urma anului intai si nu simteam ca e ceva ce pot face mai mult. Asa ca nu am mai venit. Ma duceam sa-mi iau bursa, treceam la vreo 2 optionale care imi placeau, mai mergeam la cate un curs pe ici pe colo(cred ca doar la unul am mers constant). Ce am invatat de aici? Ca oricat de aiurea ar sta lucrurile, eu nu am sa fumez. Si ca am nevoie mereu de mai mult. Cand imi ating scopul imi trebuie imediat un altul sau altfel se poate sa renunt si la ce am obtinut deja.
Anul asta am luat-o de la capat. Mi-am dat si luat toare restantele din prima, plus examenele de an. Mi-am scris licenta si am sustinut-o. Am mers la mare, singura, pentru prima oara. M-am indragostit de un tip. Acelasi gen, bad boy, arogant si indiferent. Fumeaza. Ce am sa fac dupa? Am sa-mi tund parul si am sa-mi fac suficient curaj sa o iau de la capat. Ce o sa invat de aici? Ca daca tot nu am fumat pana acum, nu are rost sa ma mai apuc.

Economia Chinei

Am zis ca am sa scriu din nou dupa ce intru la master ca sa va povestesc despre profii pe care ii am. Nu am ce sa va zic. Macar sa vorbim despre cum nu mai avem guvern (sunt sigura ca au existat prooroci care au zis despre asta de acum 3 ani). Despre tratatul de la Lisabona fost-au scrise articole inca dinainte de scrierea lui. Oricum ideea e ca treaba merge. M-am lasat de cola, m-am hotarat sa plec la o facultate care in mod convenabil te trimite un semestru in Australia(eu zic ca asta practic e semn. nu ca eu chiar as pleca, dar daca ar fi sa plec, acolo m-as duce). Mai am sa plec la Toscana.

Mea culpa!

Mie uneori mi-se spune Secu’. De ce, nu cred ca e prea greu, dar postul asta e despre cum vreau sa ma pocaiesc. Deci in urma unei greseli, fatale` pt cineva care ar avea pretentia de a se numi vreodata Secu’, cred ca e cazul sa urlu “MEA CULPA”. Dupa cum stiti, mersei eu la Bcu sa citesc pt master. Timp de un an de zile, anul trecut, m-am intalnit cu un tip. Uneori purta ochelari si tommy hilfiger, alteori nu purta ochelari. In datile cand purta ochelari, mi-se parea ca ar fi frate-su geaman, care e mai uratel si mai blond. In restul timpului, era chiar el, dragutel si mai brunetel. Ma gandeam mereu cum nu se pot avea unii ca fratii desi sunt frati. Nu puteam sa inteleg de ce nu vin si ei amandoi la biblioteca, doar nu sta unul in gara sa pazeasca bagajele cat e celalat la bcu sa invete? Cum insa viata are muulte surprize, iata ca printr-o intorsatura neasteptata, zana cea buna de la chei, ne da casete apropiate. Cine a coborat? Geamanul cu ochelari si parul blond, dupa ce ma uitai ca o schizofrenica la el, isi da ochelarii jos.Stupoare! era frate-su geaman cu paru’ mai brunet. Da, mie, Secu’ mi-a scapat asta, nu am crezut ca cei doi sunt numai unul. (deci avea dreptate dl Coja(profesorul de lingvistica), nu exista doi exista numai unu), nu credeam ca frate-su cu ochelari e el, dar fara ochelari. Nu am crezut ca el mai in lumina e mai blond ca el in lumina artificiala.
Cat despre alte chestii din seria ce a mai facut Andreea: am fost la somaj –cica am dreptul la 13 kg de faina si 5 de zahar. Nu e asa ca simti afacerea? Am pus parchet cu tata si cam atat, ca vorba aia, daca nu intru la comunicare, macar sa am o meserie sigura.

Multumesc

Venind de la Enescu azi, ma gandeam la cum tuseste lumea in pauzele in care se abtine sa nu aplaude. Ma gandeam si de ce nu mi-a placut Rahmaninov. Orchestra era aceeasi de ieri, dirijorul acelasi de ieri , ba chiar cu o decoratie in plus, totusi parca era ceva altfel, si nu faptul ca Sostakovici si Ceaikovski nu sunt Stravinski si Enescu, nu de asta.
Totusi nu despre asta vreau eu sa vorbesc. Cu riscul de a fi mai penibila decat sunt de obicei, postul acesta este unul prin care tin sa multumesc unui domn. Venind de la festival, am fost atacata de un betiv. Eu am reactionat foarte prost in sensul ca nu am reactionat. Tipul m-a prins de par, haine(nu pot pt moment sa intru in detalii pt ca sunt intr-o faza de negare) …si eu am clacat. Desi era doar 22:30 si eram intr-o zona ok, nu era nimeni in afara de masinile de pe strada. Am avut norocul ca cineva sa nu mai aiba tigari si sa iasa sa si-le cumpere, acest domn a fost cel care a intervenit si caruia tin sa-i multumesc. Intamplarea face sa stea cu mine pe strada si totusi sa nu ne fi cunoscut niciodata, desi suntem apropiati ca varsta. Nu va citit niciodat acest post si porbabil ca nu ne vom reintalni, cu toate astea as vrea sa-i multumesc pentru modul in care s-a comportat.
Daca un domn nu ar fi avut nevoie de tigari, daca nu s-ar fi dus sa si le ia la ora asta si daca nu ar fi intervenit, eu acum probabil ca zaceam pe undeva pt ca tipul era foarte violent si suparat ca i-am refuzat avansurile.
Totusi, inca o data,domnule, VA MULTUMESC!

noul meu prieten

Ca eu practic traiesc pe facebook, asta stie toata lumea. Acu’ vreo cateva zile m-am gandit eu asa sa ma fac fana Australia, ca poate vreun speriat de canguri o descoperi ca avem aceeasi pasiune pt “Mandrie si Prejudecata” (ala din ’95 cu Colin Firth si Jennifer Ehle) si uite cum cum ne facem noi intai best mates si apoi o punem de-o cununie. Ehh… nu s-a intamplat asa inca. In schimb m-a adugat un tip, Mustafa. Eu intial am zis ca tot omu’,ca e turc, dar el nu, ca e indonezian (eu inca mai cred ca el e turc si are un fetis cu indonezienii, dar il las acolo in ale lui, ca doar nu ma gasii taman eu sa-i distrug omului frumusete de personalitate inventata) treaba e ca el are o pasiune sa-mi lase mesaje in care ma intreaba chestii. De exp de ce Romania se cheama Romania? Vine de la Imperiul Roman? Sau poate vine de la Romanovi? Si ce limba vorbim noi in Romania? Eu cred ca in curand o sa ma intrebe de resursele noastre de carbune si de trupa Valahia.
Asta seara, Mustafa m-a intrebat:
About its history, all you have to tell me is outlining history phases of Romania. Before Christ era, medieval ages, ottoman empire, world war 1, world war 2, under USSR/ east block soviet (Warsaw Fact), After Glatsnot and Prestoika, at present. Was Romania ever occupied by Turkish Empire/ Ottoman Empire ? I heard little about the river, but others are more familiar ; thames, rhein……. How many km squares is Romania spread?
How many people are there?
Are you married?
Still Go to college?
Or work already?
Deci inteleg curiozitatea pt istorie, ceea ce nu inteleg e ce relevanta are daca merg la serviciu sau daca sunt casatorita. Dar vorba aia, omu’ abia a scapat de un cutremur, sa fim indulgenti. Si incearca sa faca un context. Daca ma intreaba de marmotele din Retezat, ii dau 10 puncte pt modul in care cauta pe google chestii de care sa ma intrebe. Apropo, marmotele de la noi sunt mai grase. (sau asa se vede in poze)

cum sa faci o femeie fericita

M-am gandit sa ma mut singura. Sa plec de la mine de acasa si sa locuiesc eu singura undeva. Evident este imposibil, pt ca nu am bani, nu am o slujba, nu am un unchi bogat care ma intretina, nu am un iubit care sa imi plateasca chiria sau care sa aiba o casa a lui si deci sa locuiesc la el. Nu am o prietena care sa ma tina la ea (ma rog, practic nu as mai locui singura, dar intelegeti voi ideea). M-am gandit sa ma casatoresc. Cum ar fi? Ma casatoresc cu un tip si, cum sunt absolut sigura ca nu ar rezista nici macar 3 minute sa locuiasca cu ai mei, ne-am muta impreuna (treaba aici e nu ca tipul nu exista, nuuu, ci faptul ca ar putea sa vrea sa stam la ai lui). Mda, cum ar trebui sa fie tipul asta,tipul ideal? Pai nu-si lasa lucrurile intinse prin casa noastra, nu uita capacul de la pasta de dinti deschis, nu imprastie ziarul prin casa, impinge caruciorul la supermarket si duce gunoiul dimineata. Vorbeste frumos cu vecinii si ii place pe ai mei, (in limite normale, fara sa insiste sa-i vizitam des si, mai ales, nu vrea sa locuim cu ei si nici cu ai lui). Ii plac animalele si face sport. Intelege ca eu nu sunt capabila sa am grija nici macar de o planta, asa ca da el de mancare pisicii noastre (sau cainelui). Are umor, poate sa abereze, ii place sa calatoreasca, e deschis si sensibil (nu exagerat de sensibil, sa nu uitam ca trebuie sa fie totusi un tip), rabdator ( foarte rabdator, ca sa fiu mai exacta). E onest, fidel si matur (iata cum am reusit intr-o singura propozitie sa descriu o fiinta utopica, dar sa trecem mai departe). Responsabil si rational (macar unul dintre noi sa fie cu picioarele pe pamant, tinand cont ca eu sunt aiurita si vorbesc mult, am multe pareri despre lucruri marunte si, in general, inutile, sunt incapatanata si ma enerveaza sa mi-se dea programul peste cap. Ma trezesc vesela dimineata-ceea ce poate sa fie naspa uneori, mai ales pt cineva care nu e tocmai matinal- daca sunt trezita dimineata, atunci am o privire de criminala in serie. Ma enervez foarte rar, dar in cele 2 minute cat sunt nervoasa as putea sa-ti sparg capul cu o vaza. Imi place rozul si am o memorie buna). Daca tot suntem la partea cu chestii pe care sa le faca el, ar mai fi si sa nu aiba asteptari prea mari in privinta gatitului, fac o omleta decenta, cartofi prajiti, salate si deserturi, dar habar nu am sa fac ostropel, de exp. Ma enerveaza sa merg la cumparaturi si imi place sa merg mult pe jos.
In concluzie, cum sa faci o femeie fericita? Habar nu am, eu vreau doar sa ma mut singura. (intr-un loc cu mult spatiu ca sa-mi incapa si cele 40 de pisici pe care o sa le am in viitor cand o sa fiu o fata batrana pt ca tipul ala ideal are grija de canguri in Australia….)

liste si Australia

Cand eram eu prin clasa a 9a sau a 10a (eu credeam ca eram mai mica, dar e posibil chiar sa fi fost mai mare), ma intreba toata lumea daca am prieten. Am zis eu ce-am zis, dar cum intrebarile nu se terminau nicicum, am inceput sa mint cum ca am. Treaba acuma era ca oamenii cereau povestea.Si cum il cheama? Si ce face? Dar de unde ziceai ca e? Unde v-ati cunoscut? Etc etc. Aveam o poveste demna de un scenariu de film, cu detalii de genul: nr de la pantofi si culoarea preferata (aici ar fi trebuit ei sa se prinda ca e ceva anormal). Ce sa mai, inventat sau nu, tipul era aproape ideal. Zic aproape ideal pt ca singura problema e ca era plecat in Australia, ba sa studieze, ba pe la rude, ba pur si simplu in vacanta. Prietena mea cea mai buna avea aceeasi problema cu tipul ei, doar tara diferea si, la ea motivul era clar, despartirea era de durata pentru ca el era la studii. Acum o sa ziceti ca e coincidenta, dar ea se casatoreste cu cineva care a fost la studii acolo. Eu am sanse mult mai mici, deorece nu prea se duce nimeni in Australia( la studii, pe la rude sau macar in vacanta), si mai ales nu conteaza cine se duce, important e cine se intoarce.
Cautand eu o cofetarie prin centru (nu exista cofertarii in centru deschise la ora 19 duminica, sau nu am putut sa le gasesc eu) m-au oprit 2 tipi turisti(care nu erau australieni-asta ca s afac legatura cu ce am zis mai inainte), (adica ne-au oprit, ca nu eram numa eu). Astia intrebau unde e strada Lipscani, le spunem, apoi intreaba daca suntem de aici ca vezi- Doamne vorbeam prea bine engleza, ca e prima lor vizita in Romania s.a.m.d.
In urma acestei intamplari mi-am alcatuit “THE LIST” cu chestii pe care vreau sa le fac:
sa vizitez Barcelona, Toscana,Londra (in ordinea asta daca se poate)
sa fiu profa de engleza,
sa ma reapuc de pictura,
sa reiau antrenamentele (lasate balta ca sa imi scriu licenta),
sa invat sa cant la pian,
sa invat inca o limba straina,
sa cunosc un tip care a fost in Australia (sau care macar poarta tricouri cu canguri-stiu, mi-am coborat stabdardele, dar credeti-ma… Australia!? Ce-o fi fost in capul meu? Extrem de nerealista o astfel de alegere)
iar pt dorinta pe termen mediu si lung: sa fiu ceruta in casatorie la castelul unde s-a filmat Pride and Prejudice, ala din 1995 cu Colin Firth si Jennifer Ehle.
Cam asta ar fi tot.
Pana una alta, mi-am luat si adeverinta ca nu am venit (acum nu ca vreau sa fiu pesimista, dar venit n-am , pamant n-am…) si prioritatea mea este sa-mi gasesc o slujba, poate la vreo companie australiana ca sa usurez nitel treburile.

vrei sa te casatoresti cu mine?

Am fost azi la film. Mi-se parea oarecum normal ca dupa starea civila (socul de a vedea niste oamenii cum se casatoresc la 9 dimineata certati pentru ca au intarziat, mi-se parea ca justifica nevoia de relaxare. Adica nu era suficient ca veneau oamenii de la 3 dimineata ca sa prinda un loc JOI pt cununie, dar cand ajung la 9, sunt trasi de urechi ca au venit la fix si nu mai deverme cu 15 minute asa cum era normal. !?!?!?). Ma rog, filmul s-a numit The Proposal. Ea e marea scorpie sefa, dar care urmeaza sa fie deportata, motiv pt care il convinge pe secretarul/asistentul ei sa minta pe toata lumea ca urmeaza sa se casatoreasca. Asta accepta (daca ar stii el cum stau lucrurile la starea civila, nu ar mai glumi cu asa ceva) si iata-i in Alaska la parintii lui. Nu ca vreau sa fiu naspa si sa va zic finalul,desi as crede ca daca nu puteti deduce singuri finalul aveti o problema. Evident se indragostesc pe bune. Ce vreau eu sa subliniez e ca nu te alegi niciodata cu ceea ce crezi tu. Socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ, ca sa fiu mai clara. Stand eu in Cismigiu, pe o banca alaturata s-au asezat un el si o ea care se cam ciondaneau spunandu-si ca si-au dezamagit asteptarile. Ei au zis ca e normal, ca ai toata viata sa te cunosti, dar parca totusi nici sa afli lucrurile chiar asa. Habar nu am de ce se certau, eu numa’ de bancul asta mi-am adus aminte:
Un tip bine intalneste o tipa, la fel de buna, si vrea sa o ia de nevasta pe loc, orbit de frumusetea ei.
“Dar nu stim nimic unul despre celalalt”, spune ea
“Dar nu-i nimic, aflam pe parcurs, ne descoperim incetul cu incetul”, o linisteste el.
Asa ca ea a acceptat, s-au casatorit, si au plecat in luna de miere la mare.
Intr-o dimineata, pe cand erau la plaja pe marginea piscinei, el se ridica de pe sezlong, se catara la trambulina de 10 metri si executa o saritura surub cu 2 intoarceri la 90 de grade si o rotatie completa, apoi o intrare perfecta in apa la aterizare.
Dupa inca vreo cateva demonstratii, se intoarce inapoi pe sezlong ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
“Ai fost incredibil, iubitule!”, il intampina ea, inca surprinsa de reprezentatie.
“Am fost campion olimpic la sarituri. Vezi, ti-am spus ca ne vom cunoaste incetul cu incetul.”
Ea se ridica de pe sezlong, intra in piscina si incepe sa inoate. Dupa 50 de lungimi de bazin, fara pauza, se intoarce inapoi pe sezlong, nearatand niciun fel de oboseala.
“Ooo, incredibil, te pomenesti ca si tu ai fost campioana la inot!”
“Nu, dragule”, spune ea, “eu am fost curva in Braila, dar lucram pe ambele maluri ale Dunarii…”
Deci cam asta e treaba. Unde dai, si unde crapa…adica ce-i in gusa , nu-i si-n capusa (habar nu am daca am voie sa o modific), cainele care latra nu musca, gaina care canta nu oua, la gura ca un miel, iar la inima lup intreg, (ar mai merge aci si aia cu lup imbracat in piele de oaie), nu dupa suman trebuie judecat omul, nu toti cu urechile mari sunt de vita de magari, ce stie magarul ce e cantarea privighetorii? (bine, recunosc asta nu se potriveste), in concluzie, APARENTELE INSEALA. Vrei sa te casatoresti cu mine?